E uimitor cateodata cum poti transforma prin fotografie un peisaj in cu totul altceva. Asta e de fapt esenta care sta la baza oricarui fotograf artistic … abilitatea de a lua o bucata de realitate si de a o transforma in ceva 100% propriu, asa cum se formeaza imaginea pe creierul sau. Abilitatea de a transforma ordinarul in extraordinar. Acel extraordinar il caut si eu …
Singuri, un model si un fotograf, o fata si un baiat, o iubita si un iubit. Toata plaja ne aparatinea, doar valurile ca si coloana sonora ne incantau auzul, doar soarele si marea ca si coloana vizuala (daca exista asa ceva) ne incantau privirea. E un sentiment unic sa te simti la mare intr-o oarecare salbaticie, nu-ti mai vine sa pleci … si totusi trebuie, pentru ca daca ai ramane te-ai obisnui si si-ar pierde farmecul. Oricum ar fi, va recomand tuturor, daca aveti cat de putin timp liber, sa dati o fuga pana la mare, sa cautati o plaja uitata de lume si sa petreceti putin timp in acel loc. Daca aveti si o persoana draga cu care sa faceti asta atunci ar fi cu adevarat perfect. Dar duceti-va acum, pana nu vine sezonul si plajele o sa fie invadate de turisti.
Deci si prin urmare, un weekend perfect, putin regret ca s-a terminat atat de repede insa certitudinea ca va urma altul la fel. Abia astept 
Eram intr-un mic restaurant in capitala Ungariei si serveam masa de amiaza/seara cand am vazut pe geam o tanara domnisoara care parea a astepta pe cineva. Soarele cadea frumos si ipostaza in care era m-a determinat sa ii fur cateva cadre. Model fara voie … in unele cazuri singurul mod de a fotografia o persoana cu posibilitatea de a-i surprinde corect expresiile cele mai naturale.
Stau si ma gandesc la faptul ca poate fotografiile postate aici imi reflecta intr-un oarecare fel starile emotionale la momentul respectiv. Asa o fi !? Judecand dupa ultimele cateva posturi as zice ca da …
Acel albastru care induce stare de liniste, relaxare, lipsa de griji. Stai pe spate, elibereaza-ti mintea si concentreaza-te doar asupra a ceea ce tie iti este mai drag. Acorda-i cateva minute …
M-am distrat si eu putin intr-o seara cu niste animalute inofensive si chiar daca nu m-am simtit a la national geographic a fost placut :).
ps. in caz ca va intrebati, da, si zebrele au nevoie de calorifere 
“Sunt fericit si ma simt bine … “, zic Tapinarii intr-o melodie si tind sa le dau intocmai dreptate. Care e reteta ? E simplu. Sa traiesti in fiecare zi asa cum iti doresti si sa nu lasi niciodata pe nimeni sa iti disturbe acel sentiment natural de bunastare. E ceva ce poti face oricand si la orice ora cu putin efort. Traieste …
“Cand eram mic, priveam spre soare …”, si imi puteam imagina in orice moment cu zburdam liber pe o campie intinsa doar cu cerul albastru deasupra mea. Eram mic, cu atat mai mult eram vesnic fericit, vesnic liber. Vreau sa pastrez o parte din varsta de-atunci pentru eternitate. Intotdeauna putin copil …
“Fericirea-i un lucru marunt …”, marunt si des, se propaga in aer in mii si mii de particule pe care doar cei mai frigizi nu reusesc sa le capteze. E destul sa iesi afara si sa privesti in jur intr-o dup-amiaza cu soare … sigur vei vedea destule persoane cu zambetul pe fata. Zambeste-le si tu …
“Ideea mi-a venit, citind o poezie …” (sau era proza … nu mai tin minte exact), mi-a recomandat-o cineva si in esenta vorbeste despre timp, cum ca exista destul cat sa realizam tot ceea ce ne propunem. Avem timp de tot si orice, tot ceea ce trebuie e sa vrem. Si eu vreau …
“Sunt fericit si ma simt bine!”
Pentru a intelege cat de cat acest post trebuie avut in vedere doua lucruri … subiectul si postul sursa. O sa-mi primesc eu rasplata pentru fapta asta dar cred ca a meritat totusi riscul
Am fost si eu la Cerf … gadget-uri de toate felurile, fete dragute … unele mai putin
ps. credit lui Lucian pentru imprumutul aparatului si al “tunului”
La colt cu mine, pana imi revin si incep sa scriu lucruri citez “mai interesante” … cred ca o sa ma las o perioada de citit si de scris bloguri. M-am plictisit de tot felul de posturi care se vor inteligente … toata lumea incearca sa impresioneze prin texte care mai de care … mi-e dor de unul simplu si la obiect (scris/citit) care sa exprime ceva cu adevarat relevant, nu povesti. La colt si cu voi …
ps. intre timp va propun spre auditie o melodie cu care sunt obsedat mai nou: Iron Maiden - Lightning strikes twice 
ps2. Cine mai vine la Artmania Festival ?
Vroiam initial sa scriu despre cum imi pasa prea mult, de oameni si de mine, de ea si de el, de voi toti … si concluzia la care as fi ajuns e ca trebuie sa incep sa diluez putin din sentimente, sunt prea multe si mi-e frica sa nu se intoarca impotriva mea. Vreau sa incerc si eu acel sentiment de durere in fund (si nu ma refer la hemoroizi) … oare cum o fi (tot zic asta de vreo cativa ani) ?! Incep deci prin a-mi pasa destul de putin despre acest text incat sa-l termin aici. Noapte buna
Acum imi pare rau de poza … parca merita sa fi scris ceva frumos despre ea. Sau poate am facut asta prin simplul fapt ca am continuat sa scriu dupa ce am zis ca inchei …
