« Intro   |   Litoralul romanesc la inceput de sezon »

Cu bicicleta pe vf. Omu

Calatorie,Ciclism,Concediu,General — Cristian Bîscă on July 8, 2012 at 12:27 pm

Da, sunt în perioada încercărilor, a hobbyurilor noi și a curiozităților de tot felul. Preocuparea actuală: bicicleta. Asta din mai multe motive: căldura face ca alergatul chiar și seara să devină sufocant, sala e scumpă, benzina e scumpă … așa că, pe fondul trendului ascendent de folosire a bicicletei, a încurajărilor venite din toate părțile (la câte poze pro bicicletă am văzut pe facebook începusem să mă simt prost că merg cu mașina la birou 🙂 ), și a unei nevoi resimțite de aventură, am făcut pasul spre 2 roți. Ideea e simplă. Folosește bicicleta pentru drumurile la birou, cât mai mult posibil, organizează ieșiri săptămânale în jurul Bucureștiului, pe vreun câmp, in vreo pădure și pe cât posibil plimbări ceva mai lungi pe vreun deal, pe vreun munte, la mare, în combinația mașină plus bicicletă deasupra.
Am făcut deja câteva astfel de ieșiri si pot să spun că sunt extrem de multumit, de experiență în general, de efortul depus si caloriile consumate, de simțul de aventură și de aerul curat și respirabil oricat de cald ar fi.
Weekendul ăsta mi-am propus să urc pe vf. Omu. Existau multe variante mai mult sau mai puțin obositoare, am ales varianta mai ușoară, urcat cu telecabina de la Bușteni la Babele, urcat la Omu și coborât apoi călare pe drumul de vară până în Sinaia după care revenit in Bușteni pe șosea. Da, varianta ușoară … pe naiba.
Mai urcasem pe Omu, știam că nu e un traseu greu și că se parcurge în aproximativ o ora. Când am ajuns la indicator la Babele … 2 ore 30 – 3 ore 30, in functe de ce traseu alegeai. Ce țineam eu minte, nu știu. Zic asta e și pornesc gâfâind, aerul de munte făcându-și simțită prezența.

Într-adevăr, traseul nu e unul greu, pe 2 picioare. Pe 2 roți însă, nu e chiar același lucru. Drumul e extrem de accidentat, astfel încât nu poți merge pe bicicletă mai mult de un sfert din urcare (poate alții mai experimentați pot), iar când mergi pe lângă, ai in plus de împins vreo 15 kg. Per total experiența e una destul de obositoare.

Chiar daca nu am facut opriri dese și când făceam nu stăteam mai mult de 2 min, deci mă descurcasen onorabil în mintea mea, ultima urcare aproape m-a dovedit, am facut pauze din 10 in 10m (e drept că mă luasem prost după unii care au urcat pieziș uitând de drumul care ocolea și urca mai ușor. În fine, dupa 2 ore si 11 min, am ajuns în vârf, cu acel sentiment de cucerire pe care îl ai doar pe acolo (deși mi-ar placea câteodată să am acel sentiment fără să mă omor in proces). Pauză de jumătate de oră, bine meritată.


La coborâre n-am mai avut răbdare să merg pe lângă atât de mult (sau sa mai fac poze), plus că inevitabil era mai ușor la vale, așa că proporția călare/pe lângă s-a inversat. Nu mai știu cât am făcut pana la Babele înapoi însă știu că mă uitam la felul în care coboram, cum treceam peste toți bolovanii și denivelările de pământ și mă miram cât de bine înghite suspensia totul și că în ciuda tuturor nu m-am dezechilibrat și nu am căzut niciodată. Extrem de multumit de comportamentul bicicletei pe acel drum. Știam că pe șosea se descurcă onorabil … pe un drum de munte însă își arată adevărata valoare.
De la babele am coborât la sugestia unui individ de la telecabină, nu pe drumul oarecum standard (piatra arsă, miorița … cota 1400), ci tot înainte de la piatra arsă (n-aș stii să zic exact pe unde, vedeti harta mai jos) până la un drum recent asfaltat. A urmat o coborâre epică. 61km/h viteză maximă, frânat puternic înainte de curbe, înclinat și ales trase ideale pentru o viteză cât mai mare … a fost superb. Un mix de adrenalină pură, de atenție la drum și de frică să nu se rupă ceva la acea viteză (îmi treceau constant prin minte scenarii în care ba sărea o roată, ba nu mai țineau frânele … am fost totuși plăcut surprins că nu s-a întâmplat nimic).
Am ajuns și în Sinaia intr-un final, cu dureri de spate puternice, cu dureri de incheieturi si la degete și cu puterile pe terminate. Ultima urcare până în Bușteni la mașină a fost cea mai grea. E ciudat cum aproape de final simți că îți pierzi toate puterile și km se parcurg extrem de greu.
I-am făcut însă, am ajuns la final dupa 48km pe munte, prima cea mai mare ieșire de acest gen. A meritat.

 







« Intro   |   Litoralul romanesc la inceput de sezon »

6 Comments »

  1. Andrei Says:

    „curiozităților de tot felul” – cum să nu te gândești la Butters?
    „ai de _împins_ vreo 15 kg pe _după_ tine” – greu așa 🙂

    Cred că a fost faină ieșirea. Mă gândesc totuși că ar fi fost OK să mai fie cineva în caz că unul pățește ceva – bolovanii ăia au gravitate cam mare parcă.

    Comment by Andrei — July 9, 2012 @ 10:45 am
  2. Cristian Bisca Says:

    episodul in care e confused ? :))
    nu stiu de ce eram convins ca dupa poate insemna si in fata. anyways … incep sa cred ca lumea e mai mult atenta la gramatica mea decat la poze si sens 😀

    A fost faina, chiar a fost. Am ales traseul asta si pentru ca e relativ circulat. Puteam sa strig dupa unul altul in caz de ceva. Altfel pe un varf izolat nu ma aventurez chiar asa.

    Comment by Cristian Bisca — July 9, 2012 @ 10:54 am
  3. Khali Says:

    Felicitari Cristi! Cand am vazut titlul postului mi-am zis deja: Is he crazy??? E grozav de greu sa mergi pe munte cu bicicleta, chair daca pe jos ti se pare floare la ureche. Mai ales ca se folosesc alti muschi cand mergi pe bicicleta, decat pe jos. Stiu sentimentul cand simti ca nu mai poti, dar nu ai alta optiune decat sa continui, si satisfactia cand ajungi la final.

    Cum zicea si Andrei, as fi mers si eu acompaniata. Nu fac rute singura niciodata, desi imi place sa fiu singura, dar nu ma risc. Din pacate, din acest motiv nu prea fac iesiri pe cat as dori, cunostintele mele sunt cam lenese si comode. Si in plus nu imi place sa merg cu careva ce nu stie sa se abtina de la plangeri. Nu e usor sa gasesti un partener de activitati compatibil.

    Asta cu corectatul gramaticii si mie mi-o face Andrei, dar eu ma bucur, de multe ori nu imi dau seama ca am cam uitat sa vorbesc corect romaneste.

    Frumoase si pozele, sigur nu se compara cu senzatia live pe care ai perceput-o acolo.

    Comment by Khali — July 19, 2012 @ 11:41 am
  4. Cristian Bîscă Says:

    Deci si tie iti vine sa-l iei la suturi ?:)

    Mersi! Intr-adevar e important sa gasesti un partener compatibil sau intelegator dar decat deloc mai bine singur si cu grija 🙂 Am mai iesit de atunci, din pacate cu mai putine poze, am sacrificat fotografia pentru greutate mai mica pe spate. Oricum, imi place, e ceva deosebit 🙂

    Comment by Cristian Bîscă — July 19, 2012 @ 11:47 am
  5. Khali Says:

    Pai daca nu ai facut poze inseamna ca te-ai concentrat pe experienta. La intalnirea de 10 ani nu am prea facut poze tocmai ca sa nu pierd timpul petrecut cu prietenii.

    Comment by Khali — July 19, 2012 @ 1:29 pm
  6. Cristian Bisca Says:

    Da, si asta. Dar mai ales faptul ca aparatul meu + 1 obiectiv are undeva spre 2kg cred 🙂

    Comment by Cristian Bisca — July 19, 2012 @ 1:41 pm

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Click to hear an audio file of the anti-spam word

costo kamagra




© 2006 - 2012 All rights reserved | Cristian Bîscă – bits of photography