Am auzit fraza asta ieri, cand ne plimbam prin oras si nu am bagat de seama initial, dar acasa, prelucrand unele cadre, mi-am amintit si mi-am dat seama ca e intr-adevar asa. Peste tot pe unde mergi dar doar de blocuri mari si in marea lor majoritate urate de te ia groaza cand te gandesti cate familii locuiesc acolo, dai de strazi lungi pline de masini inghesuite una intr-alta caci nu mai e destul loc pentru toate, si dai de oameni reci si impasibili care daca stai sa te uiti la ei te demoralizeaza complet. Pe de alta parte, daca reusesti sa faci abstractie de blocurile vechi, de miile de masini, de indiferenta unora, si reusesti sa te concentrezi pe partile bune care oricat de sceptici am fi, exista si ele destule, atunci reusesti sa vezi orasul in culori si sa te simti bine despre locul unde traiesti. Bine, vorbin din prisma unui fotograf, e mult mai usor de realizat. Sa sectionezi din realitate si sa expui pe hartie … poti gasi culorile chiar si acolo unde te astepti cel mai putin. Desigur, nu intotdeauna cautam culori …