Bine exemplificat in imaginea de mai jos ca fiind format din o serie de trepte structurate pe mai multe nivele. Iti iei sapuniera si incepi sa pozezi in dreapta si-n stanga, citesti o serie de reguli de baza, usor usor urci cateva trepte pana cand dupa o vreme te trezesti intre nivele, pe un platou unde stationezi, nu mai poti urca. Vrei totusi sa progresezi si treci la slr … o data cu aparatul apar si mai multe posibilitati si te gasesti ajuns la al doilea set de scari pe care incepi sa urci cu entuziasm. Insa si acest al doilea set de trepte isi are sfarsitul sau si daca esti foarte bun ajungi sa il si vezi. Ajungi in al doilea platou, limitat fiind aici doar de capacitatea creativa. Ultimul set e setul artistului si e cel mai greu de ajuns la el. Multi se multumesc cu al doilea platou insa exista printre ei si aceeia care au capacitatea si perseverenta (care nu e tot timpul de ajuns) sa urce mai sus. Ultimul set de scari nu are sfarsit …

Eu nu stiu sigur unde ma aflu … imi place sa cred ca undeva pe al doilea platou dar poate asta e doar o chestie subiectiva.

ps. Bogdane, nu vreau sa insinuez ca tu esti abia pe primul platou desigur … metaforic vorbind …