Imi amintesc cu drag de vremurile cand puteai iesi din casa la ora 15:00 fara sa te lovesti de o caldura infernala, 35 grade, si umbra care nu ajuta prea mult. Cand nu te intorceai acasa ca dupa un jogging “mic” in jurul orasului si cu urme de asfalt pe talpi. Cateodata parca mi-as dori sa fie toamna iar, dar pana atunci mai avem 4 luni de vara …

Plimbandu-te intr-o zi de mai pe tarmul Marii Negre, la ora 6 dimineata, observi anumite locuri pe care in mod normal nu le-ai fi bagat in seama.

Chiar daca a trecut momentul, si sper sa nu mai fie cazul in curand, inundatiile au facut pentru o buna bucata de vreme subiectul tuturor stirilor la tv si nu numai. Momente cu adevarat ingrozitoare, momente in care nu gaseai un canal decent cu o emisiune sau un film la care sa te poti uita in liniste fara sa fii nevoit sa vezi din 5 in 5 min sate acoperite de apa. Dar am supravietuit, fara urmari foarte grave, ne putem uita din nou la tv, desigur nu e nimic interesant, dar macar s-au mai diversificat programele. Acum nu putem decat sa speram ca inundatiile ne vor ocoli pt o perioada cat mai lunga, si vom avea liniste si pace, atat noi cei din fata televizoarelor cat si cei din zonele afectate. Suntem alaturi de ei desigur dar ce e prea mult e prea mult.
Le doresc celor in cauza o reablitare cat mai rapida!

ps. pentru clarificare, nu m-au deranjat inundatiile propriu-zise (i’m still human), ci m-a deranjat promovarea excesiva de catre presa a evenimentelor si transformarea lor intr-o tragedie nationala de proportii. Nu a fost chiar asa …