De multe ori ma trezesc uitandu-ma in gol la monitor cu mainile-n san fara sa ma gandesc la absolut nimic. O stare de absenta totala din lumea asta. Macar daca as fi visat cu ochii deschisi, dar nici macar atat nu fac. Pauza absoluta. Ma trezesc incercand sa ma motivez sa fac ceva, orice, doar sa nu mai pierd timpul degeaba. Sa ma fac si eu folositor cumva. Rareori reusesc, si asta e de speriat uneori. Inca sper ca lucrurile o sa se schimbe pe viitor, ca o sa ajung sa am si eu macar o realizare importanta cu care sa ma mandresc. Dar timpul trece si trebuie sa ma mobilizez.

Asa ca, incet incet, ma pun pe treaba … Cu pasi mici, ca doar timp este …